.....>.<.....

Carti....carti...carti...unde ma vedea omu' cu carti in mana parca eram obsedat de scoala,ei nu chiar obsedat de scoala,obsedat de carti de groaza care imi faceau imaginatia sa se extinda cat mai mult.
M-am asezat la o masa de la cantina punand noua mea carte dabia inceputa,pe masa,imi era foame si totusi nu lasam lectura pentru un stomac ce vorbea in mine

Impreuna cu o tava ce o tineam in mana priveam sala imensa plina de oameni. Nu numai sala era plina, ci si mesele. Trebuia sa gasesc cat mai repede un loc liber,mstomacul imi cerea de mancare si nu rezistam mult. Am facut cativa pasi, oprindu-ma in fata unei mese cat de cat libere. Statea doar un tip la ea.
-Pot sa ma asez? il privesc calm, asteptand un raspuns din partea lui.
Bineinteles,imi doream un raspuns pozitiv caci alta masa libera in toata cantina nu mai era.

Am luat cartea in maini privind mai atent scrisul pierzanduma printre petele negre de culoare.
-Sigur...de ce nu?Doar nu esti un zombi mancator de creiere.chicotesc eu citand din carte

-Zombie mancator de creiere? murmur, uitandu-ma la mainile si picioarele mele.
Daca as fi avut si o oglinda sigur as fi stat o ora intreaga uitandu-ma sa vad daca arat ca un zombie. Imediat ce ii aud replica ma asez in fata lui,punand mai intai tava si facandu-ma cat mai comod. De ce statea cu ochii in cartea aia? Eu care nu prea obisnuiam sa citesc mi se parea ceva anormal. Incercam sa imi misc capul ca sa pot citit titlul cartii,insa imi era greu din cauza pozitiei ce nu imi dadea voie.

Am lasat cartea in jos zambindui.
- Noaptea morţilor vii,romanul,apropo eu sunt Andrew,Andy,cum doresti,incantat de cunostinta,oh si pofta buna.am zambit ca un copil mic aducandumi aminte ca si stomacului meu ii era foame.

Suna destul de bine cartea. In sfarsit isi luase privirea din ea,reusind sa ii analizez chipul brunetului.
-Eu...Yorumo, Yoru, murmur, usor timid.
Asa pateam cand intalneam persoane noi.Dau usor din cap in semn de multumesc. Ma uit apoi in farfurie, luand betisoarele chinezesti si incepand sa mananc. Aud vag un zgomot cunoscut, ca si cand nu eram singurul ce ii era foame. Incep sa rad, uitandu-ma la Andy.
-Vrei? intreb, intinzandu-i castronul cu ramen.

-Nu merci,stomacul meu face greva zice ca nu il hranesc bine,zi tu nu ii ajunse CocaCola, chipsuri si bomboane,ce mai vrea bezele?am chicotit gesticuland din maini ca un copil mic.

Il priveam atent, analizand fiecare replica a lui. Coca Cola, bomboane si chipsuri?
-Stiu eu ce vrea... vrea mancare, nu prostii.
Oftez scurt,impingand tava spre el.
-Mananca ! il rog, facand niste ochi de catelus. Cu siguranta stomacul il durea, nici ca m-as fi mirat la ce mancase.

-Nu sunt prostii,ador dulciurile.m-am bosumflat
-Si sa stii ca la mine nu merge asta,numai eu in folosesc in situatii critice.am scos ca un copil mic limba la baiat si i-am impins tava inapoi spre el.

Oftez scurt,lasandu-mi privirea in jos. Nu functionase? Ah,cred ca era prina persoana. Ma uit inapoi in tava, in bolul cu ramen,continuand sa mananc si sa ma joc cu betisoarele chinezesti prin farfurie.
-De aia te doare stomacul, mananci numai dulciuri.

-Da,dar sunt bune,stii ca...sunt bune la....la...facut carii?Nu,nu la...la stricarea dintilor?Nu...nu la.....durerea de stomca? Nup,sunt bune la..la...la ceva,oricum.am spus bosumflanduma

Imi duc mana la gura ca sa nu vada ca incepusem sa rad, poate s-ar fi simtit prost.
-Vezi? Si tu stii ca nu sunt bune si totusi consumi... Sigur nu vrei ramen? E foarte delicios .
De data asta nu am mai folosit fata de caine, totusi poate l-as fi convins.

-Nup,raman la mancatul meu din litere,oricum multumesc si nu mai incerca ca tot nu ma convingi sa mananc.am zambit calm si mi-am afundat din nou privirea printre cuvintele negre.

Uf, cat de greu de cap era tipul. Imi bag inapoi fata in bolul cu mancare,terminand in scurt timp. Asez betisoarele langa tava, intinzandu-mi mainile. Nu se mai terminau orele astea o data? Voiam sa ma odihnesc.

-Si cati ani ai Yoru?l-am intrebat mai mult din curiozitate,jucanduam cu o suvita de par incercand sa ma concentrez la cartea pe care o citeam.

Ma uit in dreapta lui, observand ca mai avea cateva carti langa el. Chiar sa fi fost as apasionat de ele? Poate trebuia sa ma apuc si eu sa citesc.
-Saptispe, zambesc, stiind ca paream si mai mic de atat. Tu?

-Tu faci misto de mine,17?Sigur ?...cum sa nu piticanie,eu am 18,mai mare cu vre-o 2 ani decat tine,pentru ca sigur ai 16.am chicotit tinandumi cartea pe fat[z]a.

-Nu, nu am saispe` , murmur, holbandu-ma la el.
Cum sa fac misto de el? Poate el radea de mine cu varsta aia falsa. Iar eu credeam ca sunt mai mare ca el. Ma incrunt usor, cautand o modalitate sa ii arat ca am saptispe ani.

-De unde vrei sa stiu eu ca tu ai 17,daca ma minti?Hai sa te vad ce faci sa imi arati ca ai 17?chicotesc lasand cartea sa imi cada langa picioare.

Chiar dorea asa mult sa imi stie varsta? Si daca as fi mintit ce?
-Umm, bine, o sa iti arat buletinul, i-am zis,stiind ca asta va dovedi ca varsta mea reala si ca va vedea ca nu mint. Incep sa ma caut prin buzunare,insa nici ca-l gaseam.
-Nu-l gasesc.

Am inceput sa rad,stiam ca nu ma minte,dar nu aveam ce sa fac asa ca l-am privit ca si cum nu l-as crede.
-Sigur,cum sa nu,chiar acum nu il mai gasesti,ce pacat.

-Vorbesc serios, in buletin scrie ca am saptispe ani. De ce nu ma crezi?
Am continuat sa il caut prin buzunarele de la sacou si pantaloni,dar nici ca dadeam de el. Rareori cand il aveam la mine pentru ca de frica sa nu-l pierd nu prea il luam. Devenisem agitat pentru ca nu imi doream sa ma creada un mincinos.

-Linistestete mah,hooo cu multi de o,te cred,ce naiba,ce motiv ai avea sa ma minti?am chicotit ridicanduma de la masa punandumi mana pe umarul sau pentru al linisti macar putin.

-Ma bucur sa aud asta, ii zic calm,uitandu-ma spre mana lui. Deci facuse la misto? Profita si el de mine ca restul pentru ca sunt mai mic? Recunosc, gandeam destul de incet insa nu eram prost.

-Ar fi trebuit sa iti vezi fat[z]a cand erai agitat.am spus eu ca un copil mic abtinanduma sa nu rad.