Enemy of mine.

Iesisem ca de obicei la o plimbare. Nu suportam in niciunj fel monotonia din apartamentul meu, mai ales cand eram singur. O promenada ma inviora precum cafeaua pe care obisnuiesc sa o beau dimineata. Dar acum era seara, orasul era luminat de multitudinea e felinare de pe marginea trotuarelor si ningea. Priveam usor in sus si observam milioanele de fulgi de nea cum parca ma inghiteau. Am privit inainte si am observat o coada imensa la premiera unui film la cinematograf. Pefect, asta aveam eu nevoie acum, putin entertainment. M-am indreptat spre locul respectiv asezandu-ma intr-un final la coada.

Ce vreme placuta. Nu era nici frig nici cald, iar fulgii aceiea de nea ce pluteau deasupra orasului ma tineau treaz, altfel as fi adormit cu siguranta pana acum. Mai aveam putin pana la cinema, gandindu-ma ca voi sta in sala pana va incepe filmul, dar de data asta totul tinea cu mine. Cand observ coada imensa incep sa ma bucur, cred ca eram singuru ce facea asta. Doream sa stau mai mult afara pana se oprea ninsoarea, sau daca nu avea de gand sa se opreasca, macar pana se facea un strat mai gros de nea. Ma pun la coada, uitandu-ma in fata. Mergea destul de greu,insa nu ma deranja sa astept atata timp cat aveam geaca, caciula si manusile cu mine.

Stateam cu mainile in buzunar observand coada care se aseza in soatele meu. Trebuie sa fie un film foarte interesant de sunt atatea persoane care se tot aduna pe aici...mi-am spus in timp ce priveam in jurul meu. Imediat dupa asta, am simtit telefonul cum imi vibreaza in buzunarul blugilor si exact cand mi-am scos mainile din buzunar am simtit o durere ingrozitoare in cotul drept : lovisem pe cineva in spatele meu. M-am intors rapid cu fata spre cel pe care il lovisem.

Multi oameni se strangeau la coada, iar eu care credeam ca sunt singurul. Sper ca mai prindeam bilete, din cate intelesesem erau limitate. Doamne, daca as fi primul care nu intra la film? Deja imi facusum o multime de idei stupide, punandu-mi tot felul de intrebari la care greu le-as fi gasit raspuns. Ma trezesc din acea visare in momentul cand simt o durere usoara in brat. Nu ma miram ca la cum se ingramadea lumea la coada, nici ca mai aveam loc sa stau relaxat.

-Um scuze... ii spun tanarului care se afla in spatele meu. Se vedea diferenta de inaltime de la o posta, iar faptul ca-l mai lovisem si eu deja ma facea sa par si mai dobitoc decat eram de fapt. Dar era asa de multa agitatie acolo in cat iti era cam greu sa nu imbrancesti pe cineva pe acolo.

Imi duc palma spre brat frecandu-ma usor. Cu siguranta aceasta nu va fi prima lovitura, fiind printre cei mai scunzi poate mai primeam cateva.
-Nu-i nimic, nu ma doare,murmur, simtind totusi o durere in acea zona,insa era una usoara. Imi ridic privirea asupra blondului, analizandu-l fugitiv. Deci el era cel ce ma lovise? In acest caz m-as fi razbunat,dandu-i si eu una,dar apreciam faptul ca isi ceruse scuze. Zambesc slab, revenind la vechea pozitie,cu mainile pe langa corp.

-Esti sigur ca totul e bine? il intreb privirea acestuia dandu-l de gl. Era clar ca-l lovisem, poate nici chir asa de tare, dar durerea inca isi facea anuntata prezenta. Am preferat sa nu mai pun alte intrebari, apoi i spun pe un ton foarte hotarat, dar calm in acelasi timp :
-Lasa-ma sa ma revansez, iti iau eu un bilet... i-am spus zambindu-i usor, dar cald cu privirea usor intredeschisa.

Am aprobat din cap la intrebarea lui. Eram bine, nu muream dintr-o mica lovitura,primisem eu altele si mai urate decat asta. Ce tot spunea acolo? Revansa? Sa-mi ia bilet? Suna destul de bine dar cum as fi putut accepta? L-am privit foarte atent,crezand ca va mai zice ceva,insa atat fusese replica. Trebuia sa accept sau ... ?
-Revansa? zic tot pe acel ton,tremurandu-mi usor vocea.
Parea asa amabil sa faca asta, dar eu as fi fost un nesimtit daca acceptam.
-Nu e nevoie, multumesc oricum.

IL privesc un timp, avea o pririvre usor confuza, era tare simpatic si zau ca imi parea rau pentru acea mica lovitura. Fac cativa pasi ajungand in spatele acetuia si-l imping in fata mea zambindu-i.
-Insist... i-am spus continunand sa stau la coada.

Imi duc palmele pe fata, acoperindu-mi chipul atunci cand acesta ma impins. Cand imi deschid ochii si imi las mainile in jos observ ca sunt cu mult mai in fata, insa nu era asa. O iluzie optica? Ma uit cu coada ochiului la el,prinzandu-i mana .
-Dar e o revansa prea mare iar tu nu mi-ai facut nimic.

Am inceput sa chicotesc usor. Incepuse sa ninga asa de frumos, cu fulgi mari de nea, ma simteam ca intr-un film sau ceva de genul, ireal.
-Fii serios, un bilet nu-i mare braza, la fel ca si lovitura, nu-i asa? il intreb mai mult retoric, nu ma asteptam la niciun reaspuns din partea lui.

Imi dau ochii peste cap, privind in fata,dandu-i drumul la mana. Avea dreptate, luvitura nu fusese cine stie ce,deci daca nu as fi acceptat era ca si cum as spune ca ma lovit rau si ma durut. Stia bine cum sa invarta oamenii,sau cel putin asa mi se parea. In coltul gurii imi apare un zambet micut. Nu aveam ce sa fac acum, am acceptat realizand ca oricat as incerca sa o dau la intors, el ma intorcea pe fata cu o replica de a lui. Vazand modul in care ninge, am zambit mai larg,intinzand mainile inainte pentru ca flgii sa se opreasca in palma mea.

L-am privit un timp analizandu-i fiecare gest pe care il facea. Observand ca nu mai spunea nimic, imi aducea aminte de ce-mi spunea candva o sora de-a mamei : Cand ai sa fii mare, sa te faci psiholog. Eu, psiholog? Nu merci, numai arta s-a legat de mine. Inaintam incetul cu incetul, spre norocul nostru, filmul incepea peste vre-o juma' de ora.

Cu fiecare pas pe care il faceam, cu atat eram mai aproape de casa de bilete si cu atat se umplea palma mea de zapada. Vazand ca stransesem destula pentru a face un bulgar, l-am modelat, iesind unul perfect insa cam micut.
-Uite , ii zic blondului, intorcandu-ma spre el si deschizand palmele ca sa vada si el creatia mea.

Imediat ce aud vocea micutului, privesc rapid spre el sa vad ceea ce vroia sa-mi arate. Un bulgare, dar nu orice bulgare. Desi era micut, avea o forma rotunda, apropae perfecta, dar imperfectiunile erau invizibile ochiului uman de rand. Intr-adevar, era ceva cu adevarat deosebit.
-E superb... ii spun zambindu-i cu coltul gurii, intr-un mod usor misterios.

Il puteam face si mai mare infigand mana in zapada de jos, dar imi placea sa am rabdare ca sa iasa ceva cu adevarat splendid. Ma bucuram enorm ca ii place, pentru o secunda crezand ca va rade de mine cand il voi arata. De abia acum am observat cat de aproape ajunsesem de casa de bilete. Il apuc pe tip de bluza, tragandu-l usor, ca si cum l-as fi trezit din visare.
-Am ajuns. Iei biletele ? il intreb cu o voce ce de abia se auzea in acea zarva.
Voiam sa ma asigur daca imi ia si mie unul, poate se razgandise.

Ca de obicei, ma apucasem sa visez cu ochii deschisi, lucru normal pentru mine asta desigur pana cand am simtit o mana tragandu-ma de bluza mea. Il privesc usor pe tanar aplecandu-ma usor asupra lui sa aud ce spunea. Imediat ce aud, ma ridic rapid, imi scot banii din portofel.
- Doua bilete, va rog... spun intinzand banii si amanandu-mi-se inapoi doua bilete. Ma uit spre baiat si ii intind unul indreptandu-ne apoi spre intrarea in cinematograf.

Ce dragut din partea lui. Eram mereu pesimist si ma gandeam ca ori nu vom mai gasi bilete,ori mi-ar spune ca a glumit si ca nici nu se gandea sa imi cumpere unul. Atunci cand imi inmaneaza un bilet ii multumesc, tinandu-l strans in mana ca sa ma asigur ca nu il voi pierde pe drum, indreptandu-ne apoi spre intrare. Aveam nevoie sa ii stiu numele, deci i-ar m-am intors la el cu acea fata inocenta.
-Apropo,eu sunt Yorumo, sau Yoru. Tu ?

Il privesc un timp, era tare simpatic. Ma intrebam daca era chiar asa mic cum parea, dar probabil era mai mare decat imi imaginam. Am intrt in sala si imediat ce aud alte cuvinte spuse de el, imi intorc privirea spre acesta.
-Yoru, dragut nume...eu sunt Lawrence, incantat! ma prezint roscatului in timp ce incercam sa gasesc niste locuri goale cu privirea.

Ii zambesc dulce clipind des.
-Si eu sunt incantat, sa stii !
Odata ajunsi in sala raman uimit la cat de mare era. Nu ma asteptam sa fie atat de imensa, tavanul fiind asa de inalt aveai impresia ca esti intr-un palat cu scaune . O iau inainte vazand doua locuri libere, pe undeva pe la mijloc. Erau doua scaune unul langa altul,insa mai intai trebuia sa ne verifice biletele.

Uram cand la verificatul biletelor, acestea trebuiau rupte. Eram un colectionar de bilete, mai ales pentru ca acestea imi aduceau aminte de anumite evenimente si intamplari pe care mi le reaminteam cu drag. Dupa ce mi-a verificat biletele, m-am uitat spre Yoru.
-Auzi, tu vezi cumva pe undeva niste locuri libere?

Odata rupt biletul am stat pe ganduri. De ce sa mai dam banii pe ele? Era o hartie care oricum in urmatoarele cinci minute ar fi fost rupta sau scrisa cu pixul. Ma uit cu coada ochiului spre Lawrence , indicandu-i cu degetul doua locuril libere.
-Acolo , ii zic calm, apucandu-l de mana ca sa ajungem inainte , nu cumva sa se ocupe si alea.

-Mmok... spun in timp ce simt mana lui strangand-o pe a mea si o forta care ma trage spre locul unde observase el scaunele libere. Ma indrept spre acele locur si ma asez pe unul dintre cele doua scaune dandu-mi paltonul jos si ramanand doar intr-un pulover gri, destul de gros.
-Ai un ochi bun, locurile astea sunt perfecte!

Ajungand acolo iau loc pe scaun,langa el, insa mai intai mi-am dat jos caciula si manusile. Geaca am pastrat-o pe mine pentru ca in sala era destul de frig si oricum nu era groasa.
-Serios? zambesc, multmumit de locurile pe care le alesesem. Oricum erau aproape singurele libere deci nu era cine stie ce daca le alesesem. Mai bine zis bine ca ne-am grabit si nu ne-a luat-o cineva inainte.

Priveam se ecranul gigantic si abia atunci imi adusesem aminte ca nu stiam nici macar numele filmului la care intrasem si daca era un film bun si daca oare chiar m-ar fi interesat. Ce chestie, nu ma asteptam la asta, eu care sunt foarte ordonat si obisnuiesc sa stiu mai totul.
-Da...apropo, ce film e asta? il intreb usor confuz.