Inception.

Tequila, spun scotandu'i limba copilareste. Chicotesc usor, privindu'l amuzat.

-Pfiu, numai bine... am spus facandu-i cu ochiul si indreptandu-ma spre bucatarie. Am scos dintr-un dulap sticla de tequila si am turnat in doua pahare pana le-am umplut bine, apoi m-am indreptat inspre sufragerie servindu-l pe Ice. Am luat paharul meu si m-am asezat pe un scaun in fata sa.

Iau paharul si zambesc dulce.
Multam, spun zambind. Iau o gura, simtind cum alcoolul imi gadila usor gatul.

Ii zambesc cald, apoi dau pe gat cateva inghitituri de alcool. La inceput avea un gust amar, apoi am simtit o usoara furnicatura de-a lungul gatului urmata de o senzatie de arsura. Era intr-adevar bun, nu mai bausem de ceva timp.

Termin in scurt timp bautura, lasand paharul pe masuta din fata mea. il privesc, intinzandu'ma usor.

Eu unul nu-mi terminasem bautura si nici nu aveam de gand sa o termin prea repede aducandu-mi aminte ca eu eram mai slab de inger la capitolul alcool. Il priveam ca pe o forma de arta, ma interesa fiinta lui si ceea ce ar putea ascunde el sub infatisarea aceea de baiat dur.

Imi atintesc cateva clipe, privirea asupra ferestrei, contempland peisajul ce il vedeam. Imi trec limba peste buzele uscate, apoi il privesc pe baiat.
Mai spune'mi despre tine, spun pe un ton jos, calm.

-Viata mea e banala, spune-mi ceva desore tine! spun aceentuand persoana lui, foarte interesat de ceea ce mi-ar putea povesti sau daca ar avea destula incredere in mine incat sa-mi povesteasca.

Pai ce ar fi de spus? Sunt din Anglia. Tatal meu este un mare om de afaceri, cunoscut in mai multe tari. La 13 ani, am plecat de acasa, stabilindu'ma in Franta, apoi am venit aici la 17 ani, deschizandu'mi un salon de tatuaje. Am inceput sa lucrez ca barman in clubul prietenului meu, vrand sa'mi castig singur banii. Mama mea a murit si de aceea am plecat in Franta, iar acum tata incearca sa ma faca sa ma reintorc in Anglia pentru a'l ajuta cu afacerile, spun.

Induiosator si totusi atat de fascinant. Aveam o mare problema cu cuvantul fascinant, mi se parea foarte interesant. Il priveam foarte atent, cu privirea-mi atintita asupra lui si cu un zambet sters pe fata.

Dar oricum, m'am obisnuit si acum nu as schimba locurile astea pentru nimic in lume, spun zambind cald.

-Aha, am inteles, foarte interesant... mi-am spus privindu-i atent culoarea intensa a ochilor sai intrebandu-ma cum ar arata daca as incerca cat de cat sa-i desenez. Dar eram sigur ca n-ar fi iesit asa de bine, ceea ce e real niciodata nu va putea fi astenut pe o coala de hartie si sa arate la fel de bine.